Satul Ţareuca s-a numit cîndva Ţărani . A fost infiinţat în anul 1468 din porunca lui Ştefan cel Mare . După biruinţa de la Lipnic,Ştefen cel Mare, după cum avea domnitorul obiceiul i-a împroprietărit ( cu pămînt ) pe trei viteji „pentru slijbă dreaptă şi credincioasă” . Domnitorul a stabilit pe acest teritoriu trei arcaşi ai săi : Lefter , Doibani şi Stăvilă .
Ei au inceput să lucreze pămintul , dar au năvălit din nou tătarii şi-au fost nevoiţi să se retragă in munţii Carpaţi . Familia Doibani nu s-a intors din munţi . Locul unde au trăit se numeşte pină azi Doibăniţa .

Familiile de ţărani ce sau întors din munţi sau înmulţit , au apărut familii noi. Veneau oameni din alte sate. Din Olişcani au venit familiile Armaşilor , din Orhei Orheenii. Pentru prima dată numele satului este pomenit in hrisovul lui Vasile Lupu de la 15 iunie 1777 .După recensămintele din anii 1835 şi 1836 vedem că satul era compus din 103 case cu 287 bărbaţi şi 241 femei,3 familii de mazili,cu 7 bărbaţi şi 5 femei,4 familii de ţircovnici cu 7 bărbaţi şi 10 femei.
Preot era Ioan Scula. Recensămîntul populaţiei din anul 1870 ne indică că în sat erau 220 de familii,468 bărbaţi şi 439 femei.În posesia lor se găsea 217 cai,366 vite mari cornute,332 de oi şi capre .
În anul 1871-1872 se începe holera. În anul 1871 s-a deschis o ucilişce norodnică,iar din anul anul 1883 trece în supunerea Ministerului învăţămîntului public.Din anul 1881 învătător este numit Comin Vasilii Alexandrovici.

De la 21 mai pînă la 15 octombrie 1873 s-au îmbolnăvit de vărsatul negru 78 de oameni,s-au însănătosit 66 iar 12 au murit. În anul 1875 s-a efectuat recensămîntul populaţiei şi s-au găsit în Ţareuca 219 familii ,529 bărbaţi şi 541 femei în posesia lor era 200 de cai,300 de vite mari cornute şi 1880 de oi şi capre .
În anul 1877 s-a ivit ciuma.De la 7 pînă la 15 octombrie 1877 a murit un om,iar de la 15 pînă la 21 octombrie 1877 au murit 9 oameni.
În perioada dintre anul 1848 şi 1866 au fost au fost însemnaţi 6 ani nerodnici şi 7 ani puţin roditori,din această cauză la 1 ianuarie 1874 erau datorii vechi de 509 ruble 35 copeici.
       În anul 1888 obştia răzeşilor aveau în posesia lor 1078 de desetini de pămînt şi 85 desetini de pădure,o moară de apă,13 mori de vînt .
La 1 septembrie 1890 datoriile pentru produsele alimentare alcătuiau 1349 ruble,35 copeici,după datele statistice ale Zemstvei de judeţ din Orhei.La 1 aprilie 1899 a fost numit preot Petru Doleşinschii,iar din 1891 la ridicat la rangul de blagocin.

       Un viu interes reprezintă situaţia învăţămîntului la 1.01.1906 ,şcoala de o singură clasă (3 ani de învăţătură) avea un efectiv de 132 de elevi,dar în clasă erau numai 44 de locuri şi numai un singur învăţător.În anul şcolar 1908-1909 iarna în şcoală erau 120 de elevi,dar s-au prezentat la examen numai 11. Clădirea şcolii era veche,de lîngă biserică. În documentele din anul 1923 era scris că satul Ţareuca pe valea Sămăşcanilor,6 km pînă la Rezina, cu 380 de case 930 bărbaţi şi 1110 femei, 2 mori de vînt ,o şcoală primară , post de jandarmi, primărie.

       Satul Ţareuca în decursul secolelor a avut de suferit de pe urma diferitor exploatatori şi ocupanţi.Dar in pofida tuturor greutăţilor oamenii se uneau şi infruntau toate greutăţile . Cu puterile sătenilor şi pe banii lor au fost construite biserica,moara,oloiniţa,magazinul „Luminiţa”, primăria,casa de cultură şi două şcoli.

Sătenii pentru a avea o sursă suplimentară de venit creşteau malai din care făceau mături şi le vindeau , deoarece de creşterea malaiului se ocupau majoritatea licuitorilor satului , satul Ţareuca a fost poreclit satul măturarilor


         P.S. pe această pagină este descrierea trecutului , iar viitorul , viitorul îl vom face noi locuitorii satului.

Ştefan cel mare şi SfîntBine aţi venit pe pagina satului Ţareuca ! Scopul acestui sait este de a vă face cunoştinţă cu istoria satului nostru , cu oamenii si creaţiile lor , cu locuri pitoreşti şi tot ce avem mai frumos . Sperăm că informaţia va prezenta interes şi vă va crea cea mai bună impresie despre satul   “Ţareuca”  înfiinţat din porunca lui Ştefan cel Mare .

Go to top